papucii iubirii

iubirile, chiar daca nu sunt marimea ta le porti cu tine toata viata, chiar daca ti-au fost mici sau mari, te-au strans sau ti-au fost largi, oricum ti-au facut rani, bataturi in suflet...si oricum in orice parte ai privi in sufletul tau isi va dansa eternul step (ca nu il pot numi vals sau tango)aceeasi pereche uzata de pantofi de catifea violet...violet ca apusurile senine dupa ce in acea zi a fost furtuna...

betie pentru gand si suflet

unde esti atunci cand gandul nu mai imparte cu spiritul picatura de absint din ultimul pahar ramas dimineata pe masa din bucatarie?
ar trebui sa fim frati!!! ii spuse gandul spiritului meu...ah cate nopti senine de vara m-am gandit la acest biet suflet orfan si nerecunoscator. te-am luat, te-am ridicat din noroi, te-am imbracat, ti-am dat hrana- hrana pentru suflet- si am vrut sa te imbat cu fericirea, acea fericire uitata in picatura de absint...a fost halucinanta!!! iar tu, suflet crud si nepasator mi-ai intors spatele!!! nimic nu va mai putea sa iti aduca fericirea! PLECI...timpul trece... ai vrea sa te intorci si nu mai ai unde...
gandul meu depune marturie: am vrut sa iti adopt sufletul, dar acum vad ca isi merita soarta!!! sa fie orfan si in viata asta si in celelalte opt vieti de apoi! AMIN!!!