papucii iubirii

iubirile, chiar daca nu sunt marimea ta le porti cu tine toata viata, chiar daca ti-au fost mici sau mari, te-au strans sau ti-au fost largi, oricum ti-au facut rani, bataturi in suflet...si oricum in orice parte ai privi in sufletul tau isi va dansa eternul step (ca nu il pot numi vals sau tango)aceeasi pereche uzata de pantofi de catifea violet...violet ca apusurile senine dupa ce in acea zi a fost furtuna...

betie pentru gand si suflet

unde esti atunci cand gandul nu mai imparte cu spiritul picatura de absint din ultimul pahar ramas dimineata pe masa din bucatarie?
ar trebui sa fim frati!!! ii spuse gandul spiritului meu...ah cate nopti senine de vara m-am gandit la acest biet suflet orfan si nerecunoscator. te-am luat, te-am ridicat din noroi, te-am imbracat, ti-am dat hrana- hrana pentru suflet- si am vrut sa te imbat cu fericirea, acea fericire uitata in picatura de absint...a fost halucinanta!!! iar tu, suflet crud si nepasator mi-ai intors spatele!!! nimic nu va mai putea sa iti aduca fericirea! PLECI...timpul trece... ai vrea sa te intorci si nu mai ai unde...
gandul meu depune marturie: am vrut sa iti adopt sufletul, dar acum vad ca isi merita soarta!!! sa fie orfan si in viata asta si in celelalte opt vieti de apoi! AMIN!!!

si te trezesti noaptea ca nici azi nu ai realizat nimic...si incerci sa iti amintesti cand a fost ultima zi in care ai facut CEVA si cum a trecut acea zi...sa iti spun? ultima zi in care ai facut ceva cu adevarat important (nu pentru tine, ci pentru cei din jur) a fost ziua in care te-ai nascut...si de atunci nimic. ni se scurg zilele, un numar neinsemnat de zile, fara sa percepem ce ne face cu adevarat fericiti, fara sa facem pe cineva fericit...nu mai suntem capabili nici macar sa urlam la fel de tare ca atunci cand am vazut pentru prima data lumina zilei...stam si suferim, nu putem zbiera. sunetul nu se propaga in vid, iar in sufletul nostru e doar vid. ce faci acum? nimic important. daca ai avea ceva important de facut probabil ai da viata unui nou om care va sfarsi in acelasi fel- nefacand nimic important si suferind de incapacitatea de a zbiera.
sa ne vegheze noaptea, cu lanturile ei lungi in care ne strange somnul...

si ce Dracu sa scri cand lumea e asa nepasatoare, cand timpul trece pe langa tine si lasa urme adanci...si tu lasi urme de fiecare data cand te intalnesc...ma dezgusti atunci cand observ ca ma privesti, ma dezgusti atunci cand iti citesc gandurile (pentru ca am invatat sa ti le citesc) si vad cat de vulgare si pline de noroi sunt...uita-te la amarata asta de primavara! nici ea nu mai e cea a fost. timpul lasa urme adanci si in sufletul ei nu numai in al meu. eu tind sa fiu primavara ta...dar inca nu m-ai scos din iarna, pentru ca un golan nu poate face fapte bune. in privirea ta ma simt goala ca o primavara inca neinceputa si nesfarsita, o primavara goala incalzita de privirea vulgara a soarelui, soare intalnit pe o strada, soare golan...ti-am spus ieri ca nu mai vreau sa te mai vad...si mi-ai raspuns ca va veni si acea zi...ziua in care nu voi mai vrea sa te mai vad? poate...dar pana atunci mai este...momentan nu imi las sufletul violat...trag cortina...maine voi schimba decorul...acum ramane intumericul noptii cu umbre desenate in creion...intre acesti pereti nu ma simt nevoita sa imi folosesc umbra. am tras cortina

sa tac????

-ochilor mei: ca orice suflet de departe imi revii in gand. Marea era in ochii tai. Acum caut adanc, minunatele pierdute dureri, nefericitele fericiri ascunse in tine; in mine alta nasc impersonalele amintiri...
-sunt noaptea ta, de veghe viselor tale, iar mai apoi soarele ce iti saruta ochii flamanzi de lumina.
-dar ce te faci cand ti-e dor? Iti stingi dorul in inchipuirea ochilor iubitului din noapte. Iti daruiesc vise, sa iti acopere fruntea pana atunci cand soarele se va ridica pe cer ca o sageata amara. Ziua este altarul boltilor de uitare, uitare a viselor noptii...

lumini si umbre

 Astazi cerul a fost prea înorat. Am încercat să îmi amintesc lumina de dinainte de furtună. Lumina aceea nu o vom putea găsi decât în noi:
 1. M-am trezit…tu erai lângă mine…ce dimineaţă! Mi-am adus aminte că aseară am adormit cu soarele în braţe, iar acum mă mângâie raza din ochii tăi.
2. 8 dimineaţa. Ţi-am adus cafeaua la pat…zahărul eram eu. Mi-ai spus că astăzi sunt prea dulce…
3. Astăzi pielea mea nu mai vrea să soarbă lapte din sânul cometei. Astăzi pielea mea e frământată de razele din ochii tăi. Ce atingere! Mamă, dacă m-ai mai naşte o dată te-aş obliga să ma naşti tot mare, ca să mă scald în lumina ochilor lui.
4. Tu ai fost mierea de pe buzele mele. Astăzi, valul cu care mă iubeşti, nu mai este sărat.
5. Când m-am născut aveam palmele umede…acum, mi s-a lipit nisipul de palme şi nu mai vrea să plece. Mă laşi? Te rog, mă laşi…să îţi ating buzele cu mâna mea cu fire de nisip?
6. Picioarele mele te caută prin urma valurilor. De ce ai lăsat în urma ta un ciob de scoică? De ce acum mă răneşti cu cioburi?
7. Azi dimineaţă, când m-am trezit, sacul meu de dormit era plin de petale de trandafir. De ce ai plâns după ce am adormit? Încă eram lângă tine…trebuia să mă trezeşti, să nu plângi singur sub un cer străin.
8. Mâna ta urmărea fiecare contur…când ai ajuns la colţul de sus al sufletului meu ai observat că e gol:
- De ce nu m-ai primit şi aici ? Aici ninge. Te rog, lasă-mă să îţi aduc şi aici marea. Te rog, lasă-mă să fiu scoica de pe sânul tău!
9. Am uitat, am uitat că ieri a fost iarnă în mine. Am uitat că între noi a fost iarnă polară… acum, eu sunt marea ta, iar tu eşti scoica în care îmi ascult valurile.
10. Valul de mare neagră mi-a cuprins picioarele…te-am mângâiat pe umeri. Valul de mare neagră m-a luat în braţe conturându-mi trupul…de ce mi-ai lăsat pielea aşa sărată? Când o sa mă întorc la tine vreau să îmi înveleşti trupul în petale de orhidee sălbatică şi să ma laşi să îţi iubesc coralii… ce s-ar putea naşte dintre o orhidee şi un coral?
11. Am jurat aseară că îţi voi purta valul în suflet. Ştiai că eşti aşa uşor? Unde vrei să pleci? Atunci când vei pleca să nu îţi laşi scoicile în urmă. Nu vreau să îţi aud tot timpul ecoul de val sărat în ele.
12. Astăzi am visat, te-am visat pe tine, marea mea albastră. Nu m-am mai trezit la 8 dimineaţa să îţi aduc cafeaua a cărui zahăr să fiu eu.
13. mi-ai daruit vise de care nu ma mai satur...m-am trezit cu tine in gand iar acum sunt langa tine. Imi simti prezenta? iti mangai ochii insetati de lumina...
14. Soarele iti mangaie genele...trezeste-te si zambeste-i...ajuta-ma sa ii zambesc si eu si nu ma lasa sa aduc furtuna in lumea din jur.
15. eu joc un rol, un rol doar al meu...dar tu sa sti ca rolul acesta il joc pentru tine...e micul nostru secret...eu am imbatranit de cand il pastrez, iar acum ti-l dau si tie sa il pastrezi ascuns adanc in inima ta.
16. nu mai stiu ce sa iti mai scriu si nu mai pot sa iti mai scriu... sunt inchisa intr-o colivie de sticla de unde nu voi putea niciodata sa evadez, dar tu poti sa imi faci existenta mai dulce...pentru ca imi daruiesti vise.
17. visele mele se ridică noaptea dintre perne așa cum se ridica dimineața aburii din ceașca mea de cafea...visele sunt lichidul vital din care îmi hranesc existența...ramai cu bine, visul meu frumos.