-ochilor mei: ca orice suflet de departe imi revii in gand. Marea era in ochii tai. Acum caut adanc, minunatele pierdute dureri, nefericitele fericiri ascunse in tine; in mine alta nasc impersonalele amintiri...
-sunt noaptea ta, de veghe viselor tale, iar mai apoi soarele ce iti saruta ochii flamanzi de lumina.
-dar ce te faci cand ti-e dor? Iti stingi dorul in inchipuirea ochilor iubitului din noapte. Iti daruiesc vise, sa iti acopere fruntea pana atunci cand soarele se va ridica pe cer ca o sageata amara. Ziua este altarul boltilor de uitare, uitare a viselor noptii...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu